orlcladminla

În cabinetul nostru medical, avem un instrument important numit timpanometru. Acesta ne ajută să evaluăm funcția urechii medii și să detectăm problemele legate de auz și sănătatea urechii.

Timpanometrul este un dispozitiv medical utilizat pentru a evalua funcția timpanului și a urechii medii. Acesta măsoară modul în care timpanul și urechea medie reacționează la variațiile presiunii aerului în canalul urechii.

Principala utilizare a timpanometrului este în evaluarea pierderii de auz și a tulburărilor urechii medii, în special a infecțiilor de ureche. Iată câteva dintre scopurile principale pentru care se folosește timpanometrul:

• Identificarea infecțiilor de ureche: Timpanometrul poate detecta prezența unei infecții a urechii medii prin măsurarea modului în care timpanul se mișcă în timpul variațiilor presiunii aerului. Aceasta poate oferi informații importante despre starea urechii medii și poate ajuta la diagnosticarea și monitorizarea infecțiilor de ureche.

• Evaluarea pierderii de auz conductive: Timpanometrul poate ajuta la evaluarea pierderii de auz conductive, care apare atunci când sunetele nu se transmit eficient prin urechea medie către urechea internă. Măsurarea reacției timpanului la variațiile presiunii aerului poate furniza informații despre starea urechii medii și poate ajuta la identificarea cauzelor pierderii de auz.

• Monitorizarea tubului Eustachio: Tubul Eustachio este o structură care leagă urechea medie de nas și gât, și are rolul de a echilibra presiunea în urechea medie. Timpanometrul poate fi utilizat pentru a evalua funcția tubului Eustachio și pentru a detecta disfuncții, cum ar fi obstrucții sau tulburări de deschidere a acestuia.

• Verificarea funcției timpanului: Timpanometrul poate evalua modul în care timpanul răspunde la presiunea aerului și poate detecta probleme precum perforații ale timpanului sau alte afecțiuni ale urechii medii.

Cabinetul nostru are in dotare un Fibroscop de ultima generatie ce permite realizarea examenului video fibroscopic nazo-faringo-laringian, atat la copii cat si la adulti. Examinarea realizata cu ajutorul fibroscopului ORL este o procedura rapid si moderna de diagnostic prin care pot fi vizualizate, pe un ecran, zonele greu accesibile din interiorul nasului si gatului. De retinut este faptul ca fibroscopia ORL nu doare, este rapida si nu necesita anestezie.
Aparatul Fibroscop care se afla in dotarea cabinetului nostru are avantajul de a fi cel mai subtire fibroscop de tehnologie germana si din acest motiv este potrivit pentru examinarea pediatrica, fiind foarte util pentru diagnosticul precis al polipilor (vegetatiilor adenoide) de care sufera numerosi copii.
In acelasi timp tot, datorita dimensiunilor mici, acest fibroscop este la fel de util si pentru examinarea moderna a pacientilor adulti, chiar si a celor care prezinta dificultati anatomice (deviatii de sept nazal, sinechii septo-turbinare), care fac uneori imposibila o examinare completa si precisa.

Programarile se pot face prin telefon, la 0730.00.00.50 sau direct la cabinet, situat pe Strada Castanilor Nr.2B – Bacau (in spatele complexului Orizont).

Hiposmia reprezinta scaderea perceptiei mirosului, iar anosmia pierderea completa si bilaterala a mirosului.

Hiposmia si anosmia se manifesta nu numai cu ocazia inspirarii mirosurilor, dar si in cursul degustarii alimentelor care devin insipide si fade, desi simtul gustului propriu-zis pentru cele patru senzatii gustative fundamentale (dulce, amar, sarat, acid) este conservat.

Anosmia poate fi observata la unii profesionisti (chimisti in industria parfumurilor, degustatori de vin sau coniac) care, prin excitatii supraliminare, ajung la oboseala simtului, apoi definitiv pana la anosmie.

Tulburarea olfactiei mai poate fi cauzata de displaziile piramidei nazale (deviatia de sept nazal), de stenozele narinare, de paralizia muschilor dilatatori ai aripilor nazale, de hipertrofia cornetelor, de sinechiile septoturbinale, sinuzite, polipoza nazala, malformatii coanale, tumori benigne sau maligne nazofaringiene, de sinechii velopalatofaringiene. Sunt asa zisele anosmii mecanice.

Anosmia mai poate avea origine toxica: abuzul de mirosuri tari, prizarea tutunului, a cocainei, spalaturile nazale intempestive cu solutii hipertone, intoxicatiile cu plumb, mercur, morfinomania.

Alte cauze de diminuare sau pierdere a mirosului sunt:

• Afectiunile inflamatorii acute sau cronice nazale sau sinusale;
• Afectiunile gripale si paragripale;
• Difteria;
• Avitaminoza A;
• Anemiile grave;
• Senescenta;
• Nevritele olfactive din diabet, gripa, alcoolism;
• Traumatismele faciale;
• Diversele boli neurologice;
• Stari emotionale.

Tulburarile mirosului au in general un prognostic rezervat. Anosmiile posttraumatice sunt ireversibile. Un factor care agraveaza prognosticul si ingreuneaza tratamentul este depistarea tarzie. De aceea diagnosticul precoce de catre medicul ORL – ist, precum si tratamentul instituit cat mai devreme sunt absolut obligatorii.

Dr. Asafte Laura – Medic primar ORL – CMI ASAFTE LAURA, BACAU

Bibiliografie:

• Breviar clinic de ORL – D. Sarafoleanu, M. Lazeanu – Ed. Academiei – Bucuresti 1987

Sinuzitele reprezinta inflamatia mucoasei de la nivelul cavitatilor sinusale.

Inflmatia sinusala poate fi:

1. Acuta: pe sinusuri indemne de orice trecut patologic
2. Cronica: insotite de leziuni osoase importante si care sunt consecinta unor sinuzite acute incomplet rezolvate sau recidivate, ori a unor procese supraacute necrozate

Infectia sinusurilor poate fi:

• Virala: rinosinusuri, virusuri paragripale coxsackie, virus respirator sincitial
• Bacteriana: pneumococi, streptococi, stafilococi, Haemofillus influenzae , Escherichia coli, bacil Pfeiffer, bacil Friedlander
• Fungica: aspergillus, candida

Factorii favorizantii ai sinuzitelor sunt multipli si variati. Dintre acestia amintim:

1. Conditiile de viata: locuinte supraaglomerate, igrasioase, supraincalzite
2. Rezistenta scazuta a organismului: copii in primii ani de cresa, camin, gradinita sau de scoala cand nu si-au dobandit imunitatea impotriva infectiilor.
3. Atmosfera
   1. Prea rece si umeda – frigul reduce activitatea ciliara favorizand infectia
   2. Prea calda si uscata
4. Factori locali: deviatii de sept, hipertrofii de cornee, vegetatii adenoide, rinite acute inflamatorii sau alergice, polipoza nazala, tumori benigne sau maligne ale cavitatilor sinusale sau nazale.

Clasificarea sinuzitelor:

1. Dupa localizare
   1. Anterioare – sinuzita maxilara, sinuzita frontala, sinuzita etmoidala anterioara
   2. Posterioare – sinuzita etmoidala posterioara, sinuzita sfenoidala
2. Dupa criteriul temporal:
   1. Acute
   2. Subacute
   3. Cronice
   4. Cronice acutizate
3. Dupa etilogie:
   1. Virale
   2. Bacteriene
   3. Fungice
4. Dupa varsta de aparitie:
   1. Sinuzita copilului
   2. Sinuzita adultului
   3. Sinuzita batranului
5. Dupa numarul sinusurilor afectate:
   1. Sinuzita unui singur sinus
   2. Polisinuzite (cel putin 2 sinusuri afectate)
   3. Pansinuzite (afectarea tuturor sinusurilor)

Simptomatologie:

Bolnavii cu sinuzita acuta se prezinta la consultatia ORL pentru 3 simptome principale: durerea, scurgera nazala si obstructia nazala; si pentru unele semen generale: stare generala alterata, febra,curbatura.

• Durerea: este simptomul major in sinuzite si variaza ca sediu in functie de sinusul afectat:

o    durere supraorbitara in sinuzita frontala

o   durere in fosa canina cu iradieri dentare in sinuzita maxilara

o   cefalee posterioara, occipitala cu iradiere in vertex in sinuzitele posterioare

• Rinoreea: poate fi mucoasa sau seroasa in sinuzitele catarale si purulenta in sinuzitele supurate
• Obstructia nazala
• Hiposmia sau anosmia

Pentru sustinerea diagnosticului sunt necesare investigatii suplimentare cum ar fi:

• Examenul bacteriologic
• Examenul radiologic
• CT sinusal
• Examen IRM sinusal

Diagnosticul diferential al sinuzitelor trebuie facut cu:

• Nevralgia dentara
• Nevralgia temporo mandibulara
• Nevralgia trigeminala
• Migrena
• Arterita temporala Horton
• Cancerul de rinofaringe
• Boli neurologice sau leziuni ale trunchiului cerebral
• Zona Zoster si nevralgiile postzoosteriene

Complicatiile cele mai frecvente ale sinuzitelor acute sunt:

1. Cronicizarea
2. Vestibulite
3. Poli sau pansinuzite
4. Complicatii orbito-oculare: abces palpebral, flegmon orbitar, dacriocistite suppurate
5. Osteomielita oaselor plate ale craniului
6. Complicatii endocraniene: tromboza sinusului longitudinal sau cavernos, meningita, meningo-encefalita, abces cerebral si cerebelos rinogen

Datorita acestor complicatii redutabile, prezentarea la medical ORL-ist este imperios necesara in cazul suspiciunii diagnosticului de sinuzita, pentru instituirea unui tratament medical sau chirurgical cat mai precoce.

Dr. Asafte Laura – Medic specialist ORL – CMI ASAFTE LAURA, BACAU

---

BIBLIOGRAFIE

1. Calarasu R, Ataman T, Zainea V: Manual de patologie otorinolaringologica si chirurgie cervico-faciala, Bucuresti 2000, ed. Carol Davila
2. Cobzeanu MD: Curs de patologie otorinolaringologica si cervico facial, Iasi 2003, ed. PIM
3. Obreja S, Ionita E, Mitroi M, Ionita I: Lexicon al diagnosticului in otorinolaringologie, Vol 2, Bucuresti 1998, ed. Didactica si Pedagogica

Epistaxisul sau sangerarea nazala este o urgenta medicala frecventa in practica medicala, intalnindu-se sub doua forme:
a) Usoara – cand sangerarea este mica cantitativ si oprirea este spontana
b) Grava – cand pune in pericol viata viata bolnavului si necesita interventia obligatorie si prompta a medicului specialist ORL.
Epistaxisul este mai frecvent toamna si iarna, la persoanle peste 50 de ani, cu precadere barbati. Cu toate acestea este o patologie care poate aparea la toate varstele,
cauzele fiind multiple si variate.
Diagnosticul unui epistaxis ridica 3 probleme:
a) Sediu (locul sangerarii)
b) Gravitatea
c) Etiologia (cauzele sangerarii)
In functie de sediu, epistaxisul poate fi:
a) Anterior – cand hemoragia este unilaterala, mica cantitativ, fiind frecventa la copii sau adultul tanar.
b) Posterior – cand hemoragia este abundenta, frecvent bilaterala, insotita de greturi si varsaturi de sange sau cheaguri de sange, pierderea de sange fiind pe peretele
posterior al faringelui.
Diagnosticul de gravitate imparte epistaxisurile in:
a) Minore – cand sangerarea este mica cantitativ, se opreste spontan si nu produc tulburari cardiace si respiratorii.
b) Majore – cand sangerarea este in cantitate mare, nu poate fi conpensta de organism si poate fi mortala fara interventia medicului ORL-ist.
Cel mai important este insa diagnosticul etiologic (al cauzei de sangerare), acesta fiind un diagnostic foarte complex.
Cauzele epsitaxisului se impart in:
I. LOCALE
– inflamatii acute sau cronice (rinite, sinuzite)
– Tumori maligne sau benigne (polipul sangerand al septului, angiofibromul nazofaringian)
– Leziuni cronice (ulcer Hajeck)
II. EXTERNE
– Traumatisme
– Corpi straini
– Factori chimici (intoxicatii)
– Factori meteo
III. GENERALE
– Cardiovasculare, HTA
– Hematologice
– Endocrine: pubertate, sarcina, menopauza.
IV. TULBURARI DE HEMOSTAZA:
– Tratamentul cu anticoagulante
– Insuficienta hepatica
– Afectiuni hematologice: hemofilii, leucoze, mielom, scorbut.
Avand in vedere diversitatea cauzelor si a efectelor pe care aceasta patologie o poate avea asupra organismului, este bine ca bolnavii care prezinta sangerari nazale
sa se prezinte obligatoriu la o consultatie ORL pentru investigatii, stabilirea diagnosticului etiologic si tratament de specialitate ORL.

Dr. Asafte Laura – Medic specialist ORL – CMI ASAFTE LAURA, BACAU
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
BIBLIOGRAFIE:
1) Lexicon de diagnostic in ORL – Elena Ionita – Editura didactica si pedagogica – BUCURESTI 1998
2) Patologie ORL – Cornelia Ursu – Editura ARD Longa 2005
3) Tomescu E., Nicoara I., Cosgarea M. – Urgente si manevre in practica ORL de cabinet – Ed. Dacia, Cluj Napoca 1996
4) Cadariu E, Ceausu Gh. – Urgente ORL – Ed. Medicala, Bucuresti 1968