Fibroscopia faringo-laringiană – examinarea directă a gâtului și laringelui
Fibroscopia faringo-laringiană este o procedură medicală folosită pentru a vizualiza direct zonele profunde ale gâtului: faringele (partea posterioară a gâtului), epiglota, corzile vocale și laringele (cutia vocală). Este o investigație modernă, minim invazivă, care permite medicului ORL să exploreze cauzele unor simptome precum răgușeala persistentă, senzația de nod în gât, tusea cronică sau dificultățile la înghițire.
Procedura se face cu ajutorul unui fibroscop – un tub subțire, flexibil, dotat cu lumină și cameră video, care este introdus cu grijă printr-una dintre nări și avansează până în zona gâtului. Imaginea este transmisă în timp real pe un ecran, permițând evaluarea detaliată a structurilor.
Fibroscopia nu necesită anestezie generală și poate fi efectuată rapid, în regim ambulator, în cabinetul ORL. Este considerată una dintre cele mai utile investigații pentru diagnosticarea afecțiunilor gâtului.
Când este recomandată fibroscopia faringo-laringiană?
Această investigație este indicată atunci când pacientul prezintă simptome persistente care nu se explică printr-un consult ORL obișnuit. Cele mai frecvente motive de recomandare includ:
- Răgușeală sau modificări de voce care durează mai mult de 2–3 săptămâni.
- Dureri de gât inexplicabile, neasociate cu o infecție.
- Dificultăți la înghițire (disfagie).
- Senzație de corp străin în gât.
- Tuse cronică, mai ales în absența altor cauze pulmonare.
- Suspiciune de reflux gastro-esofagian cu afectare laringiană.
- Monitorizarea unor afecțiuni deja diagnosticate (noduli vocali, paralizii laringiene, leziuni precanceroase sau cancere).
- Evaluarea structurilor înainte sau după intervenții chirurgicale ORL.
Cum se desfășoară procedura?
Pacientul este așezat într-o poziție relaxată, pe un scaun special, cu capul ușor aplecat în față. Se folosește, de obicei, un spray anestezic local aplicat în fosele nazale și în zona faringelui pentru a reduce disconfortul. După 1–2 minute, medicul introduce fibroscopul cu delicatețe printr-o nară.
Dispozitivul este suficient de flexibil pentru a se adapta la forma căilor aeriene și nu afectează respirația pacientului. Pe măsură ce fibroscopul avansează, sunt vizualizate în detaliu:
- fosele nazale posterioare,
- rinofaringele (porțiunea superioară a faringelui),
- orofaringele (zona vizibilă când deschidem gura),
- hipofaringele și laringele, inclusiv corzile vocale.
Întreaga procedură durează între 2 și 5 minute, în funcție de complexitate și de scopul examinării.
Ce simte pacientul?
Procedura nu este dureroasă, dar poate fi ușor inconfortabilă. Pacienții descriu o senzație de:
- „presiune” în nas,
- ușoară jenă la înghițire,
- reflex de tuse sau de vomă.
În majoritatea cazurilor, fibroscopia este bine tolerată. Este important ca pacientul să rămână calm, să respire pe nas și să urmeze indicațiile medicului în timpul manevrei. După test, poate rămâne o ușoară senzație de amorțeală în gât pentru 15–30 de minute.
Ce informații oferă investigația?
Fibroscopia permite medicului să observe în mod direct:
- dacă există inflamații, infecții sau secreții patologice;
- mobilitatea corzilor vocale;
- existența unor formațiuni (polipi, noduli, tumori);
- afectări produse de reflux acid (laringită de reflux);
- paralizii sau slăbiciuni ale laringelui;
- modificări structurale ale mucoasei (leziuni precanceroase sau cancere în stadii incipiente).
Toate aceste informații sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic corect și pentru alegerea tratamentului potrivit – fie medicamentos, fie chirurgical.
