Fibroscopia rinofaringiană – cum se vizualizează polipii la copii
Fibroscopia rinofaringiană este o metodă modernă și eficientă prin care medicul ORL poate examina direct zona rinofaringelui – adică partea superioară a gâtului, aflată în spatele nasului. Această investigație este utilizată frecvent pentru evaluarea vegetațiilor adenoide (cunoscute popular ca „polipi”) la copii.
Vegetațiile adenoide sunt formațiuni limfoide normale, dar care pot crește excesiv și pot duce la probleme de respirație, sforăit, infecții repetate și tulburări de somn. Pentru a stabili cu certitudine dimensiunea și impactul lor, fibroscopia oferă o imagine clară, directă și în timp real.
Ce sunt vegetațiile adenoide?
Vegetațiile adenoide sunt țesuturi imune situate în rinofaringe, cu rol de apărare împotriva infecțiilor. La unii copii, acest țesut se mărește excesiv, blocând parțial sau complet respirația nazală. Acest lucru se întâmplă mai ales între 2 și 8 ani, când sistemul imunitar este în formare.
Când polipii devin prea mari, pot provoca simptome precum:
- respirație exclusiv pe gură,
- sforăit sau apnee în somn,
- vorbire nazonată,
- infecții frecvente de urechi (otite medii),
- rinoree persistentă sau nas înfundat cronic,
- dificultăți de concentrare sau oboseală în timpul zilei.
De ce este necesară fibroscopia pentru diagnostic?
În trecut, medicii evaluau polipii doar pe baza simptomelor și prin inspecția indirectă a cavității bucale. Totuși, această metodă nu oferă o imagine completă. Radiografiile laterale de profil pot fi utile, dar nu sunt precise și implică expunere la radiații.
Fibroscopia rinofaringiană, în schimb:
- oferă o vizualizare directă și detaliată a vegetațiilor adenoide;
- permite evaluarea dimensiunii reale și a impactului asupra respirației;
- identifică alte probleme asociate (cum ar fi secreții, inflamații sau deviații nazale);
- ajută medicul să decidă dacă este necesară intervenția chirurgicală (adenoidectomie).
Cum se face fibroscopia rinofaringiană la copii?
Procedura se realizează cu ajutorul unui fibroscop flexibil – un tub foarte subțire și maleabil, prevăzut cu o cameră video în vârf. Înainte de examinare, se aplică în nas un spray cu anestezic local, care reduce sensibilitatea și reflexele de strănut sau de tuse.
După 1–2 minute, medicul introduce fibroscopul cu blândețe printr-o nară, fără a provoca durere. Camera transmite imaginea în timp real pe un ecran. Se examinează:
- fosele nazale,
- cavitatea nazală posterioară,
- rinofaringele și vegetațiile adenoide.
Procedura durează mai puțin de 2 minute și nu necesită internare sau analgosedare. În unele cazuri, poate fi nevoie de cooperarea părintelui pentru a ține copilul calm în timpul examinării.
Este fibroscopia dureroasă?
Nu. Fibroscopia este bine tolerată în majoritatea cazurilor, mai ales cu anestezie locală adecvată. Copiii pot resimți:
- o senzație de „mâncărime” sau ușor disconfort în nas,
- un mic impuls de strănut sau tuse,
- lacrimare temporară din ochiul de pe partea examinată (nasul și ochiul au căi de comunicare).
După procedură, copilul își poate relua activitatea normală imediat.
Ce vede medicul în timpul fibroscopiei?
În funcție de caz, medicul poate observa:
- vegetații adenoide hipertrofiate (mărire excesivă),
- secreții mucoase sau purulente în rinofaringe,
- contact între polipi și peretele posterior al nasului (blocaj parțial sau complet),
- afectarea deschiderii trompei lui Eustachio – care explică infecțiile de ureche asociate,
- inflamații cronice sau alte anomalii structurale.
Toate aceste informații sunt esențiale pentru a decide dacă este nevoie de tratament medicamentos sau chirurgical.
